”Sunt oameni atât de nenorociți, că nici măcar
n-au un corp” (Cesar Vallejo)
Stejarul nu crește pretutindenea; buruienile, în tot locul. (Mihai Eminescu)
În mijlocul pandemiei, al războaielor, al depresiilor și decepțiilor zilei de azi, am avut nevoie să trăiesc o vreme în tăcerea de capelă zugrăvită cu sineală și chinovar a unei lumi care se-ntoarce mereu, ca floarea-soarelui, către singurul lucru pe care-l prețuiesc cu adevărat, frumusețea.
(MIRCEA CĂRTĂRESCU)
suntem buni de prăsilă, ne-am depus la bănci toată
biata noastră trădare
(Ștefan Doru Dăncuș)
Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor, decât priveliștea corupției.
MIHAI EMINESCU
”...pe cruce singur urc” COSTEL ZĂGAN, POEME INFRACȚIONALE, EDITURA DRACOS, BOTOȘANI, 1995