CEARTA TRUPULUI CU SUFLETUL

Arta nu-i pornografie

și pornografia nu e artă

viața moare fir-ar să fie

și pe asta cine-o iartă

Că pornografia nu e artă

iubirea nu-i bună la pat

ea cu ea iarăși se ceartă

doar nu știe ce-i bărbat

Iubirea nu-i bună la pat

viața moare fir-ar să fie

înc-o moarte-am ratat

arta nu-i pornografie

Și pornografia nu e artă

sufletul cu sine se ceartă 

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEM NEÎNTRERUPT

Doar c-o vioară şi c-un flaut

 

mă-ndepărtez ca să te caut

 

Doar din haiku ca de pe tron

 

şI-n noaptea asta voi fi domn

 

Nu zic nimic şi nici nu scriu

 

te-aş mângâia şi din sicriu

 

Şi dincolo zău de mormânt

 

m-aş coborî doar să te cânt

 

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

 

DULCELE BLESTEM AL IUBIRII

Eşti aici

Lua-te-ar naiba să te ia

dragoste pui de căţea

Mi-ai făcut viaţa calvar

foi amare-n calendar

Zi de zi noapte de noapte

m-ai dat dragoste pe spate

Nici n-apuc să zic că-i bine

parcă dă iar strechea-n tine

Şi-mi faci viaţa harcea-parcea

parcă-i cimitirul Pacea

Plin de cruci şi de morminte

nici să tac nu am cuvinte

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

RUGĂ

· 

Ioana Manolache

7 mai 2013 la 17:24

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
şi ca de când
sunt

N-am fost niciodată

Dar
Doamne

Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
şi astăzi

Şi nu mă du
în ispita singurătăţii
singurătăţilor

Şi mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie

Precum iert şi eu
prietenilor mei
toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte
de mine însumi

Lăsându-mi
o Doamne
şi iubita
şi dragostea
şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia
fără de margini
şi cu epicentrul
în fiecare
cuvânt

Apoi
din
cenuşa
poemului divin

Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin

Atât
întreabă
focul din cuvânt

Atât
răspund
tăcerile arzând

EREZIE DE FLORII

Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara
să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa
ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur
ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți
îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura
căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m
piedic beat-lună de pragul dragostei tale
FRUMOASO
mai am un poem
Și urmează
Cea mai frumoasă tăcere din lume

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

PAȘI ÎN NOAPTE

Și numai rochia de rouă

ți-am sorbit-o pe din două

De-ai rămas cu sânii goi

ca să ne jucăm amândoi

Sărut unul ori sărut altul

se crapă sub noi bazaltul

Când cobor și pup buricul

în mormânt mișcă bunicul

Numai sărut nu zic nimica

și pe raft ți-a plesnit ulcica

Mă opresc și mult mă mir

ca noaptea-i un trandafir

Întind mâna spin fierbinte

- nu opresc-cobor înainte-

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE