INCIDENT ÎN NOOSFERĂ

 INCIDENT ÎN NOOSFERĂ

Pasărea ţâşneşte din somn ca o carte Hai

ia-ţi paraşuta Ne apropiem de paradisul 

pierdut N-ai nevoie de niciun testament 

Câteva iluzii pierdute nu mai contează 

Trage linia de dialog la margine Nu te 

apleca Între materie şi antimaterie 

încap numai îndrăgostiţii Hei deschide 

ochii că iar te ciocneşti de Dumnezeu 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

4 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

Comentarii

Scrie un comentariu...

359

ODĂ EREZIEI DE-A IUBI

Pentru tine măi femeie

bat din nou Calea Lactee

Zi și noapte ce să fac

iar îmi pun pielea de drac

Și așa din colț în colț

dau cu steaua mea de bolți

Sar scânteile din tine

numai dacă țipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul

și ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruța mea

te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul

unde n-a zburat zăganul

Și sar fulgi și sar scântei

dacă-n brațe iar mă iei

Arde pielea mea de drac

doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul

cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung

carul mare nu-l ajung

Și mai am totuși un pic

ca să trec de carul mic

Să ajung și eu în fine

doamnă dincolo de mine

Costel Zăgan ODE GINGAȘE

CEARTA TRUPULUI CU SUFLETUL

Arta nu-i pornografie

și pornografia nu e artă

viața moare fir-ar să fie

și pe asta cine-o iartă

Că pornografia nu e artă

iubirea nu-i bună la pat

ea cu ea iarăși se ceartă

doar nu știe ce-i bărbat

Iubirea nu-i bună la pat

viața moare fir-ar să fie

înc-o moarte-am ratat

arta nu-i pornografie

Și pornografia nu e artă

sufletul cu sine se ceartă 

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEM NEÎNTRERUPT

Doar c-o vioară şi c-un flaut

 

mă-ndepărtez ca să te caut

 

Doar din haiku ca de pe tron

 

şI-n noaptea asta voi fi domn

 

Nu zic nimic şi nici nu scriu

 

te-aş mângâia şi din sicriu

 

Şi dincolo zău de mormânt

 

m-aş coborî doar să te cânt

 

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

 

DULCELE BLESTEM AL IUBIRII

Eşti aici

Lua-te-ar naiba să te ia

dragoste pui de căţea

Mi-ai făcut viaţa calvar

foi amare-n calendar

Zi de zi noapte de noapte

m-ai dat dragoste pe spate

Nici n-apuc să zic că-i bine

parcă dă iar strechea-n tine

Şi-mi faci viaţa harcea-parcea

parcă-i cimitirul Pacea

Plin de cruci şi de morminte

nici să tac nu am cuvinte

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

RUGĂ

· 

Ioana Manolache

7 mai 2013 la 17:24

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
şi ca de când
sunt

N-am fost niciodată

Dar
Doamne

Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
şi astăzi

Şi nu mă du
în ispita singurătăţii
singurătăţilor

Şi mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie

Precum iert şi eu
prietenilor mei
toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte
de mine însumi

Lăsându-mi
o Doamne
şi iubita
şi dragostea
şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia
fără de margini
şi cu epicentrul
în fiecare
cuvânt

Apoi
din
cenuşa
poemului divin

Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin

Atât
întreabă
focul din cuvânt

Atât
răspund
tăcerile arzând